Razne (LIVRARE 15 ZILE)

„Intreg amarul fiintarii se evapora la ideea ca oricand e in putinta noastra sa-l curmam, ca ascundem in noi insine imensa libertate a absentei noastre si ca ne putem rascumpara caderea in dureri sterpe sau in banalitate prin genialitatea negativa a sinuciderii.“ (CIORAN)

„Cioran a cautat pentru aceasta carte un titlu frapant, promovand adverbul la demnitatea de substantiv. Nu a inventat nimic, s-ar spune la prima vedere. A dat insa nume unor incercari incompatibile cu orice idee pozitiva despre literatura si filozofie. Este ca si cum autorul ar fi vrut sa semnaleze o data in plus ca s-a despartit de acestea, deoarece a da forma literara ori filozofica ororii nu are nici un sens: nu se poate face cultura pe seama suferintei traite zi de zi si noapte de noapte.“ (CONSTANTIN ZAHARIA)

Emil Cioran s-a nascut la 8 aprilie 1911 la Rasinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran, preot in Rasinari, si al Elvirei (Comanciu) Cioran. Frecventeaza, incepand din 1921, Liceul „Gheorghe Lazar" din Sibiu, oras in care se va muta intreaga familie in 1924. Intre 1928 si 1932, urmeaza cursurile Facultatii de Litere si Filosofie din Bucuresti. In ultimul an de facultate, publica articole in periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gandirea, Vremea, Azi. Isi incheie studiile universitare cu o teza de licenta asupra intuitionismului bergsonian. In acelasi an (1932), se inscrie la doctorat, sperand sa obtina astfel o bursa in Franta sau Germania.

In 1934, ii apare prima carte, Pe culmile disperarii, pentru care i se confera Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati. Va mai publica inca patru carti in tara, inainte de a se stabili definitiv in Franta. Intre 1933 si 1935, se afla la Berlin, ca bursier al Fundatiei Humboldt. Reintors in tara, ocupa vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul „Andrei Saguna" din Brasov. In 1936, pleaca la Paris cu o bursa a Institutului Francez din Bucuresti, care i se va prelungi pana in 1944. In 1940, incepe sa scrie Indreptar patimas, ultima sa carte in limba romana, a carei varianta definitiva (ramasa inedita pana in 1991) va fi incheiata in 1945, an cand se stabileste definitiv in Franta. Dupa 1945, incepe sa scrie in limba franceza, iar in 1949 ii apare la Gallimard prima carte, Precis de decomposition; ii vor urma, pana in 1987, inca noua, publicate la aceeasi prestigioasa editura pariziana.

Cu exceptia Premiului Rivarol, care i se confera in 1950 pentru debutul francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier). Moare la Paris, in data de 20 iunie 1995.

Lucrari: Pe culmile disperarii Schimbarea la fata a Romaniei Amurgul gandurilor Cartea amagirilor Indreptar patimas Lacrimi si sfinti Ispita de a exista Istorie si utopie Silogismele amaraciunii Singuratate si destin. Publicistica 1931-1944 Tratat de descompunere Exercitii de admiratie. Eseuri si portrete Caderea in timp Marturisiri si anateme Demiurgul cel rau Despre neajunsul de a te fi nascut Scrisori catre cei de-acasa Sfartecare Tara mea / Mon Pays Caiete I (1957-1965) Caiete II (1966-1968) Caiete III Caietul de la Talamanca

Cioran, Emil (ed.), Antologia portretului. De la Saint-Simon la Tocqueville, trad. din franceza si nota de Petru Cretia, Seria Cioran (III), 1997 Cioran (antologie) Cioran si muzica, selectia textelor de Aurel Cioran, ed. de Vlad Zografi, Seria Antologiile Humanitas, 1996.