Razboi si pace. Volumele 1+2 (LIVRARE 15 ZILE)

In amploarea si complexitatea lui, romanul Razboi si pace surprinde viata societatii rusesti in timpul campaniei militare napoleoniene din Europa. Tolstoi urmareste indeaproape personaje provenind din diverse medii – tarani, nobili, civili sau soldati – confruntandu-se cu o situatie unica erei, istoriei si culturii lor. Pe masura ce romanul avanseaza, protagonistii devin unele dintre cele mai miscatoare si umane personaje din literatura universala.

„Nu stiu pe nimeni care sa poate scrie despre razboi mai bine decat a facut-o Tolstoi.“ - Ernest Hemingway

„Opera asta, ca viata insasi, n-are inceput, n-are sfarsit. E viata insasi in eterna ei miscare.“ - Romain Rolland

„Cel mai bun roman care a fost scris vreodata.“ - John Galsworthy

Cateva citate care te-ar putea interesa:

„Obiectul istoriei este viata popoarelor si a omenirii. A prinde si a cuprinde direct, prin cuvinte, viata, nu numai a omenirii, dar chiar si a unui singur popor, pentru a o descrie, este ceva imposibil.”

„Traditia biblica spune ca lipsa oricarei munci – trandavia – a fost conditia fericirii intaiului om pana la caderea lui in pacat.”

„Printre numeroasele feluri in care pot fi clasificate fenomenele vietii, este si putinta de a le clasifica fie in categoria fenomenelor in care predomina fondul, fie in categoria celor in care predomina forma. Printre acestea din urma, in contrast cu viata de la tara, din orasele de provincie mai mici si mai mari si chiar de la Moscova, se poate socoti viata de la Petersburg, si in special viata de salon. Viata aceasta e neschimbata.”

„Incepand cu anul 1805, noi ne-am impacat si iar ne-am certat cu Bonaparte, am facut constitutii si le-am desfiintat, dar salonul Annei Pavlovna si salonul Hélènei au ramas exact aceleasi care fusesera, unul cu sapte ani, celalalt cu cinci ani in urma.”

„Pe langa sentimentul general al instrainarii de toata lumea, Natasa mai incerca, pe vremea aceea, un sentiment deosebit, de instrainare fata de persoanele din familia ei. Toti cei din casa: tatal, mama, Sonia ii erau atat de apropiati, atat de obisnuiti, incat orice vorba a lor, orice sentiment al lor i se parea o jignire adusa lumii in care traia de la o vreme. Si acest sentiment de instrainare o facea nu numai sa fie indiferenta fata de ai sai, ci sa se uite chiar cu vrajmasie la dansii.”