Portocala Mecanică (LIVRARE 15 ZILE)

Această ediţie jubiliară, alcătuită de Andrew Biswell, cuprinde romanul revizuit după manuscrisul original din 1961 comparat cu mai multe variante publicate în timp, însoţit de Prologul şi Epilogul scrise de Anthony Burgess în anii '80 pentru versiunea dramatică, de eseuri,articole şi fragmente inedite din interviuri ale scriitorului care ţin de geneza, transpunerea cinematografică şi scenică a cărţii, precum şi de recenzii semnate de mari autori.

Portocala mecanică a fost ecranizată de Stanley Kubrick în 1971, într-un film celebru, avându-i în rolurile principale pe Malcolm McDowell, Patrick Magee şi Michael Bates. 

Cartea a fost adăugată în lucrarea "1001 de Cărți de Citit Într-o Viață", coord. Peter Boxall

”Portocala mecanică, cea mai bună lucrare a lui Burgess, a dobândit faima ca urmare a controversatei adaptări cinematografice, din 1971, a lui Stanley Kubrick. Romanul a fost inspirat de întâlnirea lui Burgess, la St. Petersburg, cu o bandă de tineri huligani ruşi. Tânărul huligan Alex este naratorul acţiunii, care o punctează cu expresii de argou al limbii ruse. Alex,împreună cu prietenii şi adepţii săi, Dim, Pete şi Georgie, duce o viaţă plină de violenţe - maltratând un bărbat în vârstă şi violându-i soţia, ca parte a unei nop-ţi normale în care se distrează prin oraş.

Când Alex este descoperit, arestat şi trimis la închisoare, este selectat pentru un nou tratament anti-violenţă, în stil pavlovian, denumit „tehnica Ludovico". Curând, dacă vreo intenţie de violenţă trece prin mintea lui Alex, acesta se simte rău fizic şi tratamentul său este proclamat ca un mare succes. Când Alex este eliberat din închisoare, inapt să răspundă vreunei agresiuni, este bătut şi, considerat mort, este lăsat pe un maidan, înainte de a fi salvat chiar de bărbatul pe care îl maltratase la începutul romanului.

Ca urmare a unei încercări eşuate de sinucidere, în timp ce Alex este încă inconştient, psihologii guvernului inversează tehnica Ludovico. O vreme, el se reîntoarce la comportamentul violent, dar, spre sfârşitul cărţii, se gândeşte să se poto-lească.în ediţia americană a Portocalei mecanice, ultimul capitol a fost eliminat - împotriva voinţei lui Burgess -întrucât a fost socotit prea sentimental.

Romanul este un comentariu asupra a ceea ce autorul a văzut ca voinţa societăţii de a înghiţi libertatea individuală şi afirmarea culturii populare, de masă, în anii 1960, care a adus un nou conformism rebel. Burgess se ridică împotriva tehnicilor de condiţionare psihologică ale timpului, pe care le consideră abominabile. Alegerea liberă a lui Alex, de a renunţa la violenţă, îl ridică în final la un nivel moral infinit mai înalt decât condiţionarea psihologică forţată prin care devenise inofensiv, la o deplină libertate.”

-- ”1001 de Cărți de Citit Într-o Viață", coord. Peter Boxall

Despre Autor

Personalitatea complexa a lui Anthony Burgess (1917–1993) continua sa incite si sa deconcerteze. Romancier, dramaturg, compozitor, libretist, eseist, semantician, traducator si critic, totul tine la el de paradox. Literatura i-a adus succesul, dar Burgess ar fi vrut sa fie privit mai curand ca muzician („Muzica e o arta mai pura pentru ca nu se leaga direct de peripetiile oamenilor“).

Pentru a rezista psihic in timp ce scria grozaviile din Portocala mecanica a trebuit sa se imbete zdravan, altminteri se considera inainte de toate un autor comic. El insusi a fost victima unei farse: in 1959 i se diagnosticheaza un cancer la creier, medicii ii mai dau doar un an de trait si, vrand sa lase in urma ceva avere, scrie repede patru romane care au succes.

Diagnosticul se dovedeste gresit, iar Burgess ramane scriitor. In ciuda nonconformismului violent al Portocalei mecanice, in anii '70 il gasim in America, unde joaca rolul unui distins profesor de literatura.