Hoțul de cărți (LIVRARE: 15 ZILE)

Traducere din engleză de Adelina Vasiliu.

Este anul 1939. Germania nazista. Tara isi tine rasuflarea. Moartea nu a avut niciodata mai mult de lucru, si va deveni chiar mai ocupata. Liesel Meminger si fratele ei mai mic sunt dusi de catre mama lor sa locuiasca cu o familie sociala in afara orasului München. Tatal lui Liesel a fost dus departe sub soapta unui singur cuvant nefamiliar - Kommunist -, iar Liesel vede in ochii mamei sale teama unui destin similar.

Pe parcursul calatoriei, Moartea ii face o vizita baietelului si o observa pe Liesel. Va fi prima dintre multe intalniri apropiate. Langa mormantul fratelui ei, viata lui Liesel se schimba atunci cand ea ridica un singur obiect, ascuns partial in zapada. Este Manualul Groparului, lasat acolo din greseala, si este prima ei carte furata. Astfel incepe o poveste despre dragostea de carti si de cuvinte, pe masura ce Liesel invata sa citeasca cu ajutorul tatalui ei adoptiv, care canta la acordeon. In curand, va fura carti de la incendierile de carti organizate de nazisti, din biblioteca sotiei primarului, si de oriunde le mai putea gasi.

Hotul de carti este o poveste despre puterea cuvintelor de a creea lumi. Cu o scriitura superb maiestrita si arzand cu intensitate, premiatul autor Marcus Zusak ne-a daruit una dintre cele mai durabile povesti ale timpurilor noastre.

Publicată pentru prima dată în 2006, Hoţul de cărţi a primit numeroase premii şi a fost în topul New York Time Bestseller List timp de 230 de săptămâni.

Premii Hoţul de cărţi:

2006 Commonwealth Writers Prize for Best Book (South East Asia & South Pacific),

2006 Horn Book Fanfare,

2006 Kirkus Reviews Editor Choice Award,

2006 School Library Journal Best Book of the Year,

2006 Publishers Weekly Best Children Book of the Year,

2006 Booklist ChildrenEditors' Choice,

2007 Book Sense Book of the Year,

2009 Pacific Northwest Young Readers Choice Master List

Editura RAO a publicat Hoţul de cărţi în România în 2011 şi de atunci romanul este unul din preferatele publicului român.

Recenzie

Germania nazistă. Este anul 1939. Moartea n-a avut niciodată mai mult de lucru.

Iar când moartea spune o poveste, chiar trebuie s-o asculţi.

„Uite un mic adevăr: vei muri.

Încerc, cu toată onestitatea, să fiu veselă cu privire la acest subiect, deşi majoritatea oamenilor sunt stânjeniţi să creadă în mine, în ciuda protestelor mele. Vă rog, aveţi încredere în mine! Cu siguranţă, pot fi veselă. Pot fi amabilă. Agreabilă. Afabilă. Şi astea-s doar cele cu litera „a". Dar nu mă ruga să fiu drăguţă. Drăguţă nu are nimic de a face cu mine."

Viaţa lui Liesel Meminger se schimbă atunci când, lângă mormântul fratelui ei, ridică un obiect ascuns parţial de zăpadă. Este Manualul Groparului, lăsat acolo din greşeală. Este prima carte furată. Şi este cartea din care învaţă a citi. După aia au fost cărţi furate de la incendierile de cărţi organizate de nazişti, din biblioteca soţiei primarului şi de oriunde le mai putea găsi.

„Era 1936. Olimpiada. Jocurile lui Hitler.

Jesse Owens tocmai terminase ştafeta de 4 x 100 de metri şi câştigase cea de-a patra medalie de aur. Vorbele că nu putea fi considerat om pentru că era negru şi refuzul lui Hitler de a-i strânge mâna făcuseră ocolul lumii."

Rudy Steiner, copilul german, perfect alb, a fost atât de impresionat, încât a luat nişte cărbuni din cuptor şi se mânji cu un strat gros. Până a fost acoperit de negreală.

Rudy şi Liesel, copiii războiului, şi-au cumpărat o singură acadea din magazinul lui Frau Diller. „De zece ori a supt Rudy. De zece ori, Liesel. Când unul, când celălalt." Şi nici nu le-a trecut prin cap că un pfenig este preţul corect pentru o acadea. Erau copiii războiului.

Si moartea era bântuită de oameni.

-- Gheorghe Erizanu, editor, autorul lucrării ”Ce spun cărțile”