Gateste cu mine (LIVRARE 15 ZILE)

Gateste cu mine - Florin Dumitrescu

De aceasta data nu sunt in postura de jurat, mentor sau autoritate in domeniul culinar. Azi, aici, sunt doar un gurmand, iar dragostea mea pentru mancare este mai presus de pasiunea de a gati.

Pentru ca, inainte de a fi bucatar, am fost copil, fiu si nepot, iar amintirile, trairile, gusturile cu care am intrat in contact in acea perioada m-au format ca adult.

Inainte de a fi bucatar sunt prieten, iubit, coleg, iar relatiile interumane m-au facut sa inteleg cat de importanti sunt cei din jur in evolutia noastra personala si profesionala. Inainte de a fi bucatar sunt sot si tata, iar azi stiu ca mancarea pe care o gatesc pentru cei dragi este mai buna decat orice experienta culinara la vreun restaurant cu pretentii, pentru ca e gatita cu multa iubire.

In primul an de ucenicie in bucatarie trebuia sa ajut pe toata lumea. Nu aveam neaparat o sectie de care sa ma ocup, eram baiatul bun la toate. Dadeam cu matura, stergeam faianta, curatam legumele, curatam solzii de peste, duceam gunoiul, alegeam legumele urate de cele frumoase... Faceam treaba pe care orice ucenic trebuie sa o faca intr-o bucatarie.

Era o singura treaba pe care, insa, nu imi placea sa o fac... sa curat pestele afumat de oase. imi venea sa imi iau talpasita si visele grandioase de bucatar in devenire si sa fug. Se punea presiune foarte mare pe mine, de catre seful bucatar, de bucatarul de linie, ba chiar si de femeia de la vase care, cand trecea pe langa mine, imi spunea: "vezi ca ai scapat un os".

Ieseam mereu transpirat din "batalia" mea cu pestele afumat. Cand il curatam de oasele mici trebuia sa pastrez intacta carnea sfaramicioasa si asta nu era usor deloc! Dar, asa este inceputul oricui, in orice meserie. Pana cand ajungi sa iti dai seama ca treaba ta este foarte importanta pentru bunul mers al lucrurilor trece mult timp.

Daca imi scapa vreun os mic in vascheta cu peste curatat deveneam, brusc, "persona non-grata" in bucatarie. La vremea aceea nu intelegeam de ce era atat de important sa curat atat de bine pestele ala! De parca oamenii, acasa, cand mananca peste afumat, nu sunt in stare sa se descurce singuri cu oasele.

Mai tarziu am inteles ca fiecare restaurant are stilul si specificul lui si ca restaurantul unde lucram era unul cu pretentii si plin de clienti obisnuiti cu o anumita calitate. Stefan, bucatarul sef si mentorul meu, avea o vorba, care m-a ghidat dupa aceea in meseria mea, si anume: "cand gatesti, trebuie sa te pui in locul clientului si, daca iti este greu sa mananci ceva ce ai gatit sau il mesteci cu dificultate, nu iti faci meseria cum trebuie".

Bine, nu este cuvant cu cuvant ce mi-a spus el, dar cam asta am inteles eu. Treaba mea cu pestele afumat era foarte importanta, fiind un proces meticulos, care necesita multa atentie, o treaba pe care bucatarii de linie nu ar fi avut timp sa o faca, iar clientii nostri nu trebuiau sa depuna niciun efort atata timp cat luau masa in restaurantul nostru. Totul trebuia sa fie ca la carte.

Obisnuiesc sa mai fac acasa, din cand in cand, salata cu peste afumat. Este o salata pe care imi place sa o mananc vara sau primavara. Si daca acum cativa ani detestam mirosul de peste afumat, azi il ador!

Nu este intocmai reteta de restaurant, dar principiul este acelasi. Se curata pestele afumat de oase si de piele si se pastreaza cat mai intacta carnea. O sa vedeti cat este de greu sa faceti asta pentru prima salata, pentru care veti avea nevoie de cativa pestisori, dar cu timpul, va intrati in mana.