Drum prin cuvinte

Nu las cuvintele să moară în vârful peniței, nescrise, cu care am scris atâtea vise... n-o să le las pentru că împletindu-se, acestea prind viață și scot la iveală atâtea trăiri, dureri, bucurii...

Anume ele - „cuvintele” - îți scot practic sufletul la suprafață și îl așează ca pe un platou cu bucate, în fața cititorului... și aici vine momentul decisiv, îi place sau nu... iar eu las acest lucru la discreția Dvs...

A trecut timpul, s-a scurs aidoma nisipului din clepsidră, iar pentru regrete s-a făcut deja târziu, ceea ce e deja consumat , nu mai prinde formă, nu se mai materializează, rămas e doar fumul, care cu mirosul lui cunoscut, îți zgârâie pe creier…