Caiete 1957-1972 (LIVRARE 15 ZILE)

„Opera de moralist? Literatura? Filozofie? Poate ca cel mai corect ar fi sa numim paginile Caietelor lui Cioran jurnalul conditiei umane. Nimeni n-a vorbit cu atata sinceritate, cu atata verva si har pentru fiecare dintre noi. Niciodata inteligenta n-a fost mai destrabalata ca in paginile acestui Cioran in pijama, decontractat, eliberat de rigorile si eleganta «marelui stil» din cartile sale antume. Niciodata un necunoscut, punand pe hartie doar pentru el cele mai necenzurate ganduri care i-au trecut prin cap, n-a reusit sa-ti devina cel mai apropiat prieten. Nu exista o alta carte pe care s-o fi recitit de-atatea ori. O tin pe noptiera mea. Pentru ca sunt convins ca nimeni, in spatiul laic al existentei noastre, nu ne-a fost atat de aproape si nu ne-a eliberat mai eficace, dinlauntrul singuratatilor si spaimelor lui, de singuratatile si spaimele noastre. Daca ar fi stiut – cand isi rumega in acest jurnal disperarile, mefientele, dezamagirile, apetitul si sila de glorie, tortura plictiselii, bucuria de a trai si scarba de semeni – ce multime nesfarsita de prieteni se aduna la portile scrisului lui!“ (Gabriel LIICEANU)S-a nascut la 8 aprilie 1911 la Rasinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran, preot in Rasinari, si al Elvirei (Comanciu) Cioran. Frecventeaza, incepand din 1921, Liceul „Gheorghe Lazar" din Sibiu, oras in care se va muta intreaga familie in 1924. Intre 1928 si 1932, urmeaza cursurile Facultatii de Litere si Filosofie din Bucuresti. In ultimul an de facultate, publica articole in periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gandirea, Vremea, Azi. Isi incheie studiile universitare cu o teza de licenta asupra intuitionismului bergsonian. In acelasi an (1932), se inscrie la doctorat, sperand sa obtina astfel o bursa in Franta sau Germania. In 1934, ii apare prima carte, Pe culmile disperarii, pentru care i se confera Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati. Va mai publica inca patru carti in tara, inainte de a se stabili definitiv in Franta. Intre 1933 si 1935, se afla la Berlin, ca bursier al Fundatiei Humboldt. Reintors in tara, ocupa vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul „Andrei Saguna" din Brasov. In 1936, pleaca la Paris cu o bursa a Institutului Francez din Bucuresti, care i se va prelungi pana in 1944. In 1940, incepe sa scrie Indreptar patimas, ultima sa carte in limba romana, a carei varianta definitiva (ramasa inedita pana in 1991) va fi incheiata in 1945, an cand se stabileste definitiv in Franta. Dupa 1945, incepe sa scrie in limba franceza, iar in 1949 ii apare la Gallimard prima carte, Precis de decomposition; ii vor urma, pana in 1987, inca noua, publicate la aceeasi prestigioasa editura pariziana. Cu exceptia Premiului Rivarol, care i se confera in 1950 pentru debutul francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier). Moare la Paris, in data de 20 iunie 1995.Lucrari: Pe culmile disperarii Schimbarea la fata a Romaniei Amurgul gandurilor Cartea amagirilor Indreptar patimas Lacrimi si sfinti Ispita de a exista Istorie si utopie Silogismele amaraciunii Singuratate si destin. Publicistica 1931-1944 Tratat de descompunere Exercitii de admiratie. Eseuri si portrete Caderea in timp Marturisiri si anateme Demiurgul cel rau Despre neajunsul de a te fi nascut Scrisori catre cei de-acasa Sfartecare Tara mea / Mon Pays Caiete I (1957-1965) Caiete II (1966-1968) Caiete III Caietul de la TalamancaCioran, Emil (ed.), Antologia portretului. De la Saint-Simon la Tocqueville, trad. din franceza si nota de Petru Cretia, Seria Cioran (III), 1997 Cioran (antologie) Cioran si muzica, selectia textelor de Aurel Cioran, ed. de Vlad Zografi, Seria Antologiile Humanitas, 1996