Baltagul (LIVRARE 15 ZILE)

Cu Baltagul, d-l Mihail Sadoveanu se aseaza mai putin in inima literaturii romanesti, unde l-au asezat cele peste 50 de volume, ca tot atatea aspecte ale lumii careia el, povestitorul, i-a dat viata, cat in inima propriei sale literaturi. Baltagul se mentine in zona aceea superioara de mister si de poezie, inceputa cu Hanu Ancutei si continuata in buna parte de Zodia Cancerului.

Baltagul, constituie, sub raportul inventiei, reconstituirea acelei crime pastoresti despre care vorbeste balada Mioritei, si meritul lui sta mai putin in fabulatia, ingenioasa, desigur, a acestor intamplari, cat in rezonanta lor in mijlocul naturii singuratice si in maiestria cu care-si poarta de-a lungul drumurilor din minte eroina, apriga, voluntara, dar si luminata, pe Vitoria, vaduva ortomanului pastor Nechifor Lipan.

Drama omeneasca, provestea din Baltagul poarta totusi un pronuntat accent de mare balada, romantanta de mister cosmic, aici rezolvandu-se epic, dupa cum in Hanu Ancutei se rezolva feeric.

A fi pastrat acestei povestiri, germinata in glastra de clestar a Mioritei, toata puritatea de timbru a baladei si tot conturul ei astral - iata in ce sta intaiul dintre merite si cel mai pretios al Baltagului.

Despre Autor

Mihail Sadoveanu, scriitor, academician si om politic roman, s-a nascut pe 5 noiembrie 1880 la Pascani. Urmeaza cursurile Liceului National din Iasi si cursurile Facultatii de drept din Bucuresti. Scriitorul isi incepe activitatea literara inca din timpul liceului, colaborand cu versuri si schite la Convorbiri literare, Pagini literare siSamanatorul.

Sadoveanu debuteaza publicistic in 1897 in revista bucuresteana Dracu cu schita Domnisoara M din Falticeni, semnandu-se Mihai din Pascani. Colaboreaza incepand din 1898 la "Viata noua", semnand o parte din scrieri si cu pseudonimul M. S. Cobuz.

In 1901 Mihail Sadoveanu se casatoreste cu Ecaterina Balu si se strabileste in Bucuresti in 1904, an in care isi face si  debutul editorial cu patru volume - Povestiri, Dureri inabusite, Crasma lui Mos Precu si Soimii. Editeaza in 1919  impreuna cu Tudor Arghezi  revistaInsemnari literare, in paginile careia publica volumul de nuvele Umbre si brosura In amintirea lui Creanga, iar in 1936, impreuna cu Mihail Sadoveanu, George Toparceanu, Mihai Codreanu si Grigore T. Popa scoate revista lunara Insemnari iesene.

Scrie si publica aproape o suta de volume, cele mai cunoscute sunt: Neamul Soimarestilor (1915), Dumbrava minunata (1926), Tara de dincolo de negura (1926), Imparatia apelor (1928), Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda (1929), Baltagul (1930), Creanga de aur (1933), Locul unde nu s-a intamplat nimic (1933), Fratii Jderi, (1935-1942), Nicoara Potcoava (1952).

Ocupa functii publice, de inspector al caminelor culturale si director al Teatrului National din Iasi. Devine membru al Academiei Romane in 1921, si este ales in 1949 presedinte al Uniunii Scriitorilor. Mihail Sadoveanu se stinge din viata la data de 19 octombrie 1961 si este inmormantat la Cimitirul Bellu din Bucuresti.