Cincizeci de Umbre ale lui Grey. Cartea 1 din Trilogia Fifty Shades 18+ (LIVRARE: 15 ZILE)

Din 12 Februarie şi în cinematografe!

Un roman erotic devine bestsellerul mondial absolut
# 1 Amazon.com
# 1 New York Times Bestseller
# 1 Amazon.co.uk
# 1 Bookseller

Peste 100 milioane de exemplare vândute până în prezent!

Cincizeci de Umbre ale lui Grey, primul volum al trilogiei, a beneficiat de articole pe prima pagina în celebrele publicaţii New York Times şi Wall Street Journal şi un prim tiraj de 750.000 de exemplare. Această prima tipărire s-a dovedit în câteva zile insuficientă, astfel că editorul american s-a văzut "obligat" să retipărească romanul. După doar şase săptămâni de la lansare cartea s-a vândut doar în SUA în 10.000.000 de copii, după cum a anunţat New York Times. Apărută şi în Marea Britanie, cartea urmează să fie tradusă în peste 30 de ţări.

Drepturile de ecranizare ale romanului au fost câştigate de Universal Pictures.

Citeşte cartea despre care vorbeşte toată lumea!

Romantic, amuzant şi încărcat de erotism, acest roman te cucereşte, te captivează şi te domină.

Anastasia Steele, studentă la filologie, îi ia un interviu lui Christian Grey, un tânăr om de afaceri de succes, pe care îl găseşte foarte atractiv şi de-a dreptul intimidant. Retrasă şi interiorizată, Ana este şocată să constate că, pentru prima dată în viaţă, este atrasă puternic de cineva. Christian o avertizează că trebuie să stea departe de el, iar ea nu face decât să-l dorească şi mai tare. Dar când descoperă gusturile erotice speciale ale acestuia, începe să ezite: dincolo de şarmul şi succesul de care se bucură, Christian Grey este un bărbat tulburat de demoni ascunşi şi ghidat de o excesivă nevoie de a-i controla pe ceilalţi.  

Va putea oare Ana să accepte sclavia sentimentală impusă de Christian? Și dacă da, va mai putea oare iubi ceea ce descoperă?

„Cartea cuprinde toate fanteziile mele erotice", a mărturisit autoarea.

Mai multe case de producţie, printre care Warner Bros, Sony, Paramount şi Universal Pictures au înaintat ofertele pentru achiziţionarea drepturilor de ecranizare a trilogiei scrisă de E L James. Pe 26 martie anul acesta, drepturile au fost obţinute de Universal Pictures, pentru suma de 5 milioane de dolari. E L James a solicitat să păstreze un anumit control asupra ecranizării celor trei volume scrise de ea. Actori, precum Ian Somerhalder (The Vampire Diaries; Lost) şi Alexander Skarsgård (True Blood; Battleship; Straw Dogs; Melancholia) şi-au exprimat interesul de a juca rolul lui Christian Grey.

Recenzii

”Bestsellerul șocant despre care nu ne putem opri de discutat.” -- Entertainment Weekly

"A revoluționat ficțiunea erotică” -- Observer

”Un feonomen. Femeile, fără îndoială, îl vor discuta ani de zile.” -- Telegraph 

”Deja jumătate de Chișinău a citit cartea de care vă voi spune, iar altei jumătăți cu mintea deschisă la "experimente" în cuplu, le-o recomand să o citească - Fifty Shades of Grey de E L James. E buna fiindcă a devenit Bestseller-ul Nr.1 al New York Times și încă multe de fiindcă.” -- Stella Jemna, www.pentruea.md

Vezi Trailerul Ecranizării

Citate din ”Cincizeci de Umbre ale lui Gray”

”Simte cum terminațiile nervoase o furnică… parcă ar fi o masă tremurândă de hormoni feminini atinși de turbare, fiecare atingere a lui îi face genunchii să tremure… trupul ei nu poate uita acele atingeri.”

”Niciodată să n-ai încredere într-un bărbat care știe să danseze.”

”Omul ăsta, pe care cândva l-am crezut un erou romantic, un brav și strălucitor erou alb sau cavaler negru, după spusele lui. Nu e un erou, e un bărbat cu probleme emoționale profunde și grave și ma trage după el în întuneric. Chiar nu pot să-l călăuzesc spre lumină?”

”Cred că nu poți fi supărat decât pe un om pe care îl iubești cu adevărat.”

’’Niciodată nu ştiu ce gândeşte, dar îmi place să mă uit în ochii lui. Are nişte ochi frumoşi – captivanţi, inteligenţi, profunzi şi întunecaţi de secrete de dominator.’’

Primele Pagini

Frustrată, mă încrunt la imaginea mea din oglindă. Fir-ar el de păr — nu vrea să se aşeze, şi fir-ar ea de Katherine Kavanagh pentru că s-a îmbolnăvit şi mă supune la un asemenea chin. În loc să învăţ pentru examenele finale, programate săptămâna viitoare, uite ce fac, mă chinui să-mi conving părul să stea cum trebuie.

Nu trebuie să dorm cu părul ud. Nu trebuie să dorm cu părul ud. Spunând această mantra de mai multe ori, încerc, din nou, să-mi îmblânzesc părul cu peria. îmi dau ochii peste cap exasperată şi mă zgâiesc la fata palidă, cu păr şaten şi ochi albaştri prea mari pentru faţa asta, care se uită şi ea la mine, şi mă dau bătută. Singura mea opţiune este să-mi prind părul îndărătnic într-o coadă de cal şi să sper că arăt cât de cât prezentabilă.

Kate e colega mea de cameră şi tocmai astăzi, dintre toate zilele, a ales să se lase doborâtă de gripă. Prin urmare, nu poate să meargă la interviul pe care îşi propusese să i-1 ia, pentru ziarul studenţilor, nu ştiu cărui mega mogul din industrie de care n-am auzit niciodată. Aşa că m-am oferit voluntară. Am de tocit pentru examenele finale şi un eseu de terminat, iar în după-amiaza asta trebuia să mă duc şi la muncă, dar nu — astăzi trebuie să merg cu maşina 265 de kilometri până în centrul oraşului Seattle ca să mă întâlnesc cu acest enigmatic CEO al Grey Enterprises Holdings, Inc. Ca întreprinzător excepţional şi principal binefăcător al universităţii noastre, timpul lui este extraordinar de preţios — mult mai preţios decât al meu — dar, cu toate astea, a acceptat să-i dea un interviu lui Kate. După spusele ei, o adevărată lovitură. Afurisitele ei de activităţi extracurriculare!

Kate stă cuibărită pe canapeaua din sufragerie.

—    Ana, iartă-mă. Mi-a luat nouă luni ca să obţin interviul ăsta. Ca să-1 reprogramez, mi-ar mai lua alte şase luni şi, până atunci, amândouă vom fi absolvit deja. Ca redactor, nu pot să ratez chestia asta. Te rog, mă imploră Kate cu vocea răguşită de la gâtul inflamat.

Cum naiba reuşeşte? Chiar şi bolnavă, e proaspătă şi atrăgătoare, cu părul blond roşcat la locul lui şi ochi verzi luminoşi, deşi acum sunt înlăcrimaţi şi au pleoapele înroşite. Ignor accesul meu nepoftit de compasiune.

—    Bineînţeles c-o să merg, Kate. Tu trebuie să te duci în pat. Ce să-ţi dau, NyQuil sau Tylenol?

—    NyQuil, te rog. Uite aici întrebările şi reportofonul. Nu trebuie decât să apeşi butonul de înregistrare. Fă notiţe, o să transcriu eu totul.

—    Nu ştiu nimic despre el, murmur, încercând şi nereuşind să-mi înfrânez accesul de panică.

—    Lasă că or să te călăuzească întrebările. Du-te. Ai mult de mers. Nu vreau să întârzii.

—    Bine, mă duc. Treci înapoi în pat. Ţi-am făcut nişte supă, s-o încălzeşti mai târziu.

Mă uit la ea cu drag. Doar pentru tine, Kate, aş face treaba asta.

—    Aşa am să fac. Succes. Şi mulţumesc, Ana! Ca de obicei, mi-ai salvat viaţa.

Îmi iau rucsacul şi îi zâmbesc, după care ies pe uşă, îndreptându-mă spre maşină. Nu-mi vine să cred că m-arn lăsat convinsă să fac asta. Dar, de fapt, Kate ar putea să convingă pe oricine să facă orice. Va fi un jurnalist excelent. E concisă, puternică, persuasivă, bătăioasă, frumoasă — şi e prietena mea cea mai dragă.

Drumurile nu sunt aglomerate când plec din Vancouver, statul Washington, către Interstate 5. E devreme şi nu trebuie să ajung în Seattle decât la două după-amiaza. Din fericire, Kate mi-a împrumutat Mercedesul ei CLK. Nu sunt sigură că Wanda, vechea mea broscuţă VW, ar fi reuşit să parcurgă distanţa în timp util. Oh, să conduci un merţan e distractiv şi kilometrii se scurg cu repeziciune când apăs pedala până la podea.

Destinaţia mea e sediul central al firmei internaţionale conduse de domnul Grey. Este o clădire administrativă uriaşă, cu douăzeci de etaje, o fantezie arhitecturală utilitaristă, cu Grey House scris discret cu litere de oţel peste uşile de sticlă de la intrare. E două fară un sfert când ajung, foarte uşurată că n-am întârziat în timp ce intru în foaierul imens — şi sincer, intimidant — din sticlă, oţel şi gresie albă.

Din spatele biroului solid din gresie, o blondă tânără, foarte atrăgătoare, bine pusă la punct, îmi zâmbeşte plăcut. Poartă cea mai elegantă combinaţie de taior negru şi cămaşă albă pe care am văzut-o vreodată. Arată impecabil.

—    Am o întâlnire programată cu domnul Grey. Anastasia Steele, din partea lui Katherine Kavanagh.

—    Vă rog să mă scuzaţi o clipă, domnişoară Steele.

Îşi arcuieşte sprânceana în timp ce eu stau jenată în faţa ei. încep să-mi doresc să fi împrumutat unul dintre sacourile de ocazie ale lui Kate decât să fi îmbrăcat jacheta mea bleumarin. Am făcut un efort şi mi-am pus unica mea fustă, cizmele înalte până la genunchi şi un pulover albastru. Pentru mine, asta înseamnă ţinută elegantă. îmi duc o şuviţă rebelă de păr după ureche şi mă prefac că nu mă simt intimidată de ea.

—    Domnişoara Kavanagh este aşteptată. Vă rog să semnaţi aici, domnişoară Steele. Trebuie să luaţi ultimul lift din dreapta şi să apăsaţi pe butonul pentru etajul douăzeci.

Îmi zâmbeşte cu amabilitate, amuzată fără doar şi poate, în timp ce semnez.

Îmi întinde un ecuson de trecere pe care stă imprimat foarte ferm „vizitator". Nu pot să-mi înăbuş un zâmbet superior. Este mai mult decât evident că nu sunt decât în vizită aici. Nu mă potrivesc câtuşi de puţin cu locul ăsta. Oftez în sinea mea. îi mulţumesc şi merg spre şirul de ascensoare, trecând pe lângă cei doi paznici, care sunt mult mai elegant îmbrăcaţi ca mine, cu costumele lor bine croite de culoare neagră.

Ascensorul mă poartă cu o viteză ucigaşă la etajul al douăzecilea. Uşile se deschid şi intru într-un alt foaier spaţios — tot numai sticlă, oţel şi gresie albă. Ajung în faţa unui alt birou din gresie şi a unei alte blonde — şi ea îmbrăcată impecabil în negru şi alb — care se ridică în întâmpinarea mea.

—    Domnişoară Steele, vreţi, vă rog, să aşteptaţi aici? spune ea şi arată spre o zonă de aşteptare mobilată cu fotolii din piele albă.

În spatele fotoliilor, o sală de şedinţe spaţioasă, cu pereţi din sticlă, cu o masă din lemn negru la fel de spaţioasă şi cel puţin douăzeci de scaune asortate în jurul ei. Dincolo de asta, e o fereastră înaltă de la tavan la podea cu vedere la zgârie-norii din Seattle, fereastră prin care se vede tot oraşul până la Puget Sound. E o privelişte uluitoare şi, pe moment, sunt paralizată de ea. Uau.

Mă aşez, îmi scot foile cu întrebările din rucsac şi trec prin ele, înjurând-o în gând pe Kate că nu mi-a dat şi o scurtă biografie. Nu ştiu nimic despre omul pe care urmează să-1 intervievez. Ar putea avea la fel de bine nouăzeci sau treizeci de ani. Incertitudinea este iritantă, iar nervozitatea mă cuprinde din nou, motiv pentru care încep să mă foiesc. Nu mi-au convenit niciodată interviurile personale — am preferat anonimatul unei discuţii în grup, în care pot să stau neobservată în spatele încăperii. Să fiu cinstită, îmi prefer propria companie, citind un roman britanic clasic, cuibărită-ntr-un fotoliu în biblioteca din campus. Nu să tresar agitată într-un edificiu colosal din sticlă şi piatră.

Mă cert cu asprime. Revino-ţi, Steele. Judecând după clădire, care e prea sterilă şi modernă, presupun că Grey are vreo patruzeci de ani: în formă, bronzat şi blond, ca să se asorteze cu restul personalului.

Altă blondă elegantă, îmbrăcată impecabil, apare din spatele unei uşi mari, din dreapta. Care-i treaba cu toate blondele astea imaculate? E ca la Stepford aici. Trăgând adânc aer în piept, mă ridic.

—    Domnişoară Steele? întreabă ultima blondă.

—    Da, bâigui eu răguşită, dregându-mi glasul. Da.

Ei, aşa da, parcă sună mai încrezător.

—    Domnul Grey vă va primi dintr-o clipă în alta. îmi daţi jacheta?

—    Oh, vă rog.

Mă cam chinui să dau jos de pe mine jacheta.

—    Vi s-a oferit o băutură răcoritoare?

—    Ăă... nu.

O, Doamne, cumva Blonda numărul unu a dat de bucluc?

Blonda numărul doi se uită încruntată la tânăra de la birou.

—    Ce aţi dori, un ceai, o cafea, apă? întreabă ea, îndreptându-şi din nou atenţia spre mine.

—    Un pahar cu apă, mulţumesc, murmur eu.

—    Olivia, te rog să-i aduci domnişoarei Steele un pahar cu apă.

Are un ton sever. Olivia se ridică iute şi se grăbeşte spre o uşă aflată în cealaltă parte a foaierului.

—    Scuzele mele, domnişoară Steele, Olivia este noua noastră stagiară. Vă rog să luaţi loc. Domnul Grey va mai fi ocupat încă cinci minute.

Olivia se întoarce cu un pahar cu apă şi gheaţă.

—    Poftim, domnişoară Steele.

—    Mulţumesc.

Blonda numărul doi se duce întins la biroul cel mare, tocurile ei ţăcănind cu ecou pe pardoseala din gresie. Se aşază şi amândouă îşi continuă munca.

Poate că domnul Grey insistă ca toate angajatele lui să fie blonde. Mă întreb într-o doară dacă e legal, când uşile biroului se deschid şi iese un afro-american înalt, îmbrăcat elegant şi atrăgător, cu şuviţe scurte de păr împletit. E clar că m-am îmbrăcat nepotrivit. Bărbatul se întoarce în prag şi întreabă:

—    Golf săptămâna asta, Grey?

Nu aud răspunsul. Tipul se răsuceşte pe călcâie şi îmi zâmbeşte, mijindu-şi ochii negri. Olivia a sărit de la locul ei şi a chemat ascensorul. Săritul de pe scaun pare să fie una dintre specializările ei. E mai agitată decât mine!

—    Bună ziua, doamnelor, spune individul în timp ce dispare printre uşile glisante.

—    Domnul Grey vă poate primi acum, domnişoară Steele. Vă rog să intraţi, mă invită Blonda numărul doi.

Mă ridic destul de emoţionată, încercând să-mi stăpânesc nervozitatea. îmi iau rucsacul, las acolo paharul cu apă şi dau să intru pe uşa întredeschisă.

—    Nu trebuie să bateţi — intraţi, zice blonda, zâmbind cu amabilitate.

împing uşa şi intru cu stângăcie, împiedicându-mă de propriile picioare şi căzând cu capul înainte în birou.

Rahat — eu şi cele două picioare stângi ale mele! Iată-mă în patru labe în pragul uşii de la biroul domnului Grey şi nişte mâini blânde mă cuprind pe după mijloc, ajutându-mă să mă ridic. Sunt teribil de stânjenită, blestemându-mi stângăcia. Trebuie să-mi fac curaj să ridic privirea. Sfinte Sisoe — ce tânăr e!

—    Domnişoară Kavanagh.

Imediat ce mă ridic, îmi întinde o mână cu degete lungi.

—    Sunt Christian Grey. Vă e bine? Vreţi să luaţi loc?

Atât de tânăr — şi atrăgător, foarte atrăgător. E înalt, îmbrăcat într-un costum gri de calitate, cămaşă albă şi cravată neagră, cu păr dezordonat, de culoare arămiu-închis, şi ochi cenuşii luminoşi, cu o privire intensă, care mă fixează cu şiretenie. îmi trebuie un minut ca să-mi recapăt glasul.

—    Îmm, de fapt... mormăi eu.

Dacă omul ăsta are peste treizeci de ani, atunci eu sunt unchiul maimuţei. Buimacă, îmi pun palma într-a lui şi aştept urmarea. Când degetele noastre se ating, simt cum prin mine trece un fior ciudat, înviorător. O descărcare electrostatică, de bună seamă. Clipesc repede, pleoapele mele sincronizându-se cu bătăile inimii.

—    Domnişoara Kavanagh este bolnavă, aşa că m-a trimis pe mine. Sper că nu vă deranjează, domnule Grey.

—    Iar dumneata eşti...?

Are o voce calmă, posibil amuzată, dar e greu să-ţi dai seama după expresia lui impasibilă. Pare întru câtva interesat, dar, mai presus de toate, politicos.

—    Anastasia Steele. Studiez literatura engleză cu Kate, ăă... Katherine... ăă... domnişoara Kavanagh, la WSU Vancouver.

—    Înţeleg, spune el simplu.

Mi se pare că sesizez umbra unui zâmbet în expresia lui, dar nu sunt sigură.

—    Vrei să iei loc? spune şi mă îndrumă spre o canapea din piele albă, în formă de L.

Biroul lui e mult prea mare pentru un singur om. în faţa ferestrelor înalte se află un birou din lemn de culoare închisă, cu aspect modern, în jurul căruia ar putea să se aşeze confortabil, ca la masa din sufragerie, vreo şase inşi. Se asortează cu măsuţa de cafea de lângă sofa. în rest, totul e alb — tavan, podea şi pereţi, exceptând peretele de lângă uşă, pe care sunt atârnate, ca într-un mozaic, cam treizeci şi şase de picturi mici, într-un aranjament pătrat. Sunt superbe — o serie de obiecte banale, pictate cu atâta minuţiozitate încât ai zice că sunt fotografii. Etalate laolaltă, îţi taie respiraţia.

Despre Autoare

E L James s-a născut pe 7 martie 1963, trăieşte la Londra, este căsătorită şi are doi băieţi adolescenţi. A lucrat ca producătoare tv şi a visat întreaga viaţă să scrie cărţi pentru publicul larg.

A început să scrie şi să-şi posteze textele pe un site al fanilor seriei AMURG. Un editor independent a publicat cartea în versiune e-book şi în mai puţin de un an s-au vândut 250 000 de exemplare. Întreaga trilogie s-a vândut până în prezent în peste 35 milioane de exemplare în SUA și peste 65 milioane de exemplare în întreaga lume. În anul 2012, revista Time a inclus-o în topul ”Celor Mai Influenți 100 de Oameni din Lume”.

www.eljamesauthor.com